Dacă sufletul reprezintă, după cum spunea Sf. Ioan Damaschin, cel care dă trupului putere, viată, de creștere, de simțire, atunci nu se poate ca îmbolnăvirea sufletului să nu influențeze într-un fel sau altul, sănătatea trupului. De aceea, după cum arată Sf. Grigorie de Nazis, patimile își imprimă pecetea lor asupra trupului. După cum arată Sf. Serafim de Sarov, de multe ori se întâmplă ca boala trupească să fie generată de patimi, pentru că bolile sufletului duc în mod inevitabil și la tulburări ale trupului. Iar Sf. Ioan Hrisostom arată chiar că dacă sufletul omului este sănătos, boala trupului nu poate să-i cauzeze omului nici o pagubă.
Trebuie însă de remarcat că dacă patimile sufletești, așa cum ar fi egoismul, iubirea de arginți, mânia sau deznădejdea, ar putea acționa prin intermediul unor mecanisme psihosomatice, patimile trupești, așa cum ar fi lăcomia pântecelui, desfrâul și lenea, pot acționa direct prin intermediul unor mecanisme metabolice, endocrine sau imunitare.
Adrian Restian
Bazele medicinei de familie

sursa fotografiei: internet

Știința academică, în toată emfatica ei splendoare, consumă o mare, de neiertat rușine: nu vorbește despre suflet. Nu vorbește pentru că nu are definiție pentru suflet. Nu știe nici măcar ce este. În vreme ce Sfânta Scriptură, Știința Patristică, întreaga Teologie, tratează Sufletul în chip fundamental.
Beneficiem de o avere unică, inestimabilă! Spovedania!
În Filocalia, volumul zece, cuvântul șaptezeci și doi, spovedania este numită „a doua naștere”. Este una dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii, prin care Dumnezeu iartă și dezleagă păcatele tuturor celor ce se pocăiesc cu sinceritate și hotărăsc să ducă o viață după voia Lui.
Senzația de sfâșiere pe care mulți o simțim se datorează îmburuenirii și îngunoierii sufletului.
Pentru salvare există o singura soluție: Fastuoasa eliberare! Spovedania!
„Nu exista păcat de neiertat, în afara de păcatul nepocăit”. (Sfântul Isaac Sirul)

Sursa:Cornel Constantin Ciomazga(2004). Lucrarea

sursa fotografiei: internet

După cum ne e firea noastră, a multora dintre noi, trebuie să ajungem în stadii avansate de boală, în apropierea morții de multe ori pentru ca schimbarea de direcție să poată avea loc, dar mai știu din experiența mea, că oamenii se pot schimba în orice moment. Cu cât se întâmplă mai devreme în evoluția unei boli, cu atât sunt mai mari șansele de vindecare. Daca o persoană începe călătoria spirituală înainte de a se îmbolnăvi, ea devine practic imună la boli și necazuri – cel puțin în sens psihologic și foarte adesea în sens fizic. Așa cum scria Norman Cousins, după ce s-a vindecat singur de spondilita anchilozantă: „Am învățat să nu subestimez niciodată capacitatea minții și a corpului de a se regenera, chiar și atunci când perspectivele par jalnice.”
Dr. Gragnger Westberg, fondatorul a numeroase centre Holistice de Îngrijire a Sănătății în care doctorii, asistentele și îngrijitorii lucrează în echipă, crede că bolile, la jumătate până la trei sferturi din pacienți, provin din slăbiciunile sufletului mai degrabă decât din slăbiciunile corpului. Așa cum spune el, simptomele fizice sunt adesea doar biletele de intrare la un proces de auto-descoperire și de schimbare spirituală. Pentru a începe această vindecare adevărată, fiecare dintre noi trebuie să facă saltul de credință descris într-un poem atribuit poetului francez Guillaume Apollainaire.

Veniți la margine
Nu. Vom cădea.

Veniți la margine.
Nu. Vom cădea.

Ei s-au dus la margine,
El i-a împins, și ei au zburat.

sursa foto: internet