Anorexia nervoasă, chiar dacă nu are incidența depresiei, este tulburarea mentală cu cel mai ridicat risc de mortalitate la adolescenți. Dificultatea abordării acestei tulburări, provine din particularitatea sa de a se transforma într-o modă în rândul tinerilor.
„Păpușile Barbie” sunt din ce în ce mai mediatizate, promovându-se o alternativă pentru adolescentele aflate în stadiul cautării identității.
Persoana care suferă de anorexie, respinge în mod intenționat mâncarea și are prea puțin de-a face cu apetitul. Autoînfometarea prin respingerea, evitarea alimentelor și restricția calorică, este asociată în anorexia nervoasă cu unele comportamente compensatorii precum exercițiile fizice excesive, sau abuzul de laxative. Toate acestea sunt explicate printr-o teamă intensă a persoanei de a se îngrășa, pe fondul unei perceperi distorsionate a propriului corp, care o determină pe acea persoana să se vadă ca fiind grasă, deși este subponderală.
Fata care dezvoltă anorexie nervoasă, poate sa înceapă să petreacă mai mult timp singură, izolată, în camera sa.
Acest comportament este comun printre copii de 10 ani care doresc sa își manifeste independența față de părinți, dar în timp ce în mod tipic fetele leagă prietenii cu fete de aceeași vârstă, fata bolnavă se distanțează nu numai de părinți, ci și de colege.
Retragerea socială poate fi indiciul unei tulburări alimentare, dar poate fi și un simptom al depresiei. Spre deosebire de depresie, în care există retragere, izolare socială și lentoare în mișcări, în anorexie, fata devine mai activă fizic și conștiincioasă la scoală.
Evoluția anorexiei este imprevizibilă. Unele persoane se recuperează spontan, fără tratament formal, din diverse motive: fie a acceptat sfaturile celor dragi, fie a conștientizat că ceea ce face nu e bine.
Însă, scăpate de sub control, înfometarea cronică și pierderea în greutate, pot duce la deshidratare severă și dezechilibru electrolitic, caz în care se impune spitalizarea.
Tratamentul anorexiei nervoase este complex, în unele cazuri pacientele fiind spitalizate.
Obiectivele tratamentului psihologic în cazul anorexiei sunt:
-reabilitarea obiceiurilor de alimentație sănătoasă
-confruntarea cu problemele emoționale și lucrul cu familia.
Hipnoza poate fi utilizată pentru a ajuta pacienta să își dezvolte sentimentele de control ale gândurilor și comportamentelor. Tehnicile de întărire a Eului, fac parte din orice intervenție hipnoterapeutică.

Fotografie de la cottonbro studio: https://www.pexels.com