Aplicațiile posibile ale hipnozei în medicina psihosomatică

1.Renunțarea la deprinderile greșite. Atunci când problema pacientului este produsă sau exacerbată de deprinderi greșite(consum de alcool, tutun, droguri), hipnoza îl poate ajuta să renunțe la deprinderea cu caracter autodistructiv.

2.Reducerea simptomelor. Hipnoza poate contribui în mod substanțial la tratamentul a numeroase afecțiuni medicale, mai ales a celor psihosomatice, unde factorii psihologici au un rol important în declanșarea și menținerea bolii.
Modul de percepere a propriilor simptome și handicapuri este deosebit de important în evoluția bolii sau în recuperare, chiar dacă intervenția psihologică nu produce modificări semnificative în plan somatic. În bolile cronice, hipnoza poate ajuta pacientul să reziste mai bine la durere și să adopte o atitudine pozitivă față de boală, fapt ce-i va permite să ducă o viață normală, în ciuda limitărilor impuse de boală.

3.Reducerea durerilor si a disconfortului produs de anumite proceduri medicale.
Este de asemenea, cunoscut faptul că, stresul și anxietatea acționează negativ asupra sistemului imunitar al organismului, mărind riscul de îmbolnăvire al persoanei. În consecință, adoptarea unui stil de viață mai relaxat, poate conduce la creșterea rezisțenței organismului.

sursa fotografiei: internet

Nu te teme când te doare. Teme-te când nu simți nimic.

Depresia clinică este o stare de tristețe sau amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.
Dacă te duci la doctor îți vede simptomele depresiei, îți dă pastile care să îți inhibe emoțiile de tristețe și amărăciune. Problema cu aceste medicamente e că ele nu știu să inhibe anumite emoții, ci le inhibă pe toate.
Astfel, luând pastile pentru a trata emoțiile negative, nu le mai poți trăi nici pe cele pozitive.
Când îți antrenezi mușchiul pentru a crește, fibra musculară se rupe și ai febră musculară. Când nu este antrenat, mușchiul se atrofiază. Sufletul funcționează la fel. Dacă te doare, înseamnă că ești în creștere. Dacă nu simți nimic, ești pe moarte. Nu te teme când te doare. Teme-te când nu simți nimic.
Cu toții ne dorim să fim fericiți însă nu există fericire și împlinire fără evoluție. Nu poți compune o simfonie doar cu note înalte și nu poți vedea frumusețile lumii, adevărurile lumii doar in culori calde. La fel, nu poți construi o viață de om doar cu emoții pozitive.

sursa fotografiei: internet

Suferința umană este universală


Multora dintre oamenii pe care îi întâlnim în viața noastră de zi cu zi, pare că le merge din plin. Par a fi fericiți. Par a fi satisfăcuți de viața pe care o trăiesc. Probabil ți s-a întâmplat și ție să ieși pe stradă, într-una din zilele tale foarte proaste și privind în jur să te gândești: „De ce nu pot fi și eu la fel de fericit ca toți ceilalți? Uite, ei nu suferă de atâta timp de panică (sau depresie, sau abuz de substanțe). Ei nu se simt de parcă capul lor ar fi învăluit tot timpul într-o ceață deasă. Ei nu suferă așa cum sufăr eu. De ce nu pot fi și eu ca ei?”
Iată secretul: și ei suferă și ești asemenea lor. Cu toții ne confruntăm cu durerea. Toate ființele umane care trăiesc suficient de mult timp se confruntă cu sentimentul devastator al pierderii cuiva drag. Fiecare om a simțit sau va simți cândva durerea fizică. Toată lumea a simțit tristețe, rușine, teamă și pierdere. Avem cu toții amintiri care sunt stânjenitoare, umilitoare sau rușinoase. Suntem cu toții purtătorii unor secrete dureroase. Suntem înclinați să afișăm fețe strălucitoare și zâmbitoare, pretinzând că totul este în regulă și că viața noastră merge foarte bine. Adevărul este însă că nu e și nici nu poate fi așa. A fi om, înseamnă să simți durerea în moduri care sunt mai mult generalizate decât ceea ce ar putea simți orice alta ființă de pe această planetă.
sursa fotografiei: internet