Strategii de gestionare a emoțiilor copleșitoare

Fă o listă cu strategiile tale de gestionare atunci când te confrunți cu emoții copleșitoare (plângi; ruminezi mult; îți faci griji cu privire la viitor; te izolezi; folosești alcool, droguri… îți descarci emoțiile pe alții; te implici în activități riscante, folosești mâncarea pentru a te pedepsi- prea mult sau prea putin; te resemnezi…)

Găsește soluții pentru a înlocui comportamentele distructive (de exemplu scrie pe o hârtie tot ce simți)

Practică acceptarea (nu poti fugi dintr-un loc in care nu ai acceptat niciodată să ajungi; nu critica pe nimeni și nimic; nu judeca)

Fă o listă cu activitățile care îți procură plăcere (sport; dans; întâlnire cu prietenii; plimbare în natură; scrie un jurnal sau un blog; gătit; rugăciune; fă fotografii; îngrijește flori; muncește în curte; învață să repari lucruri; desenează; citește)

Distrage-ți atenția de la gândurile negre (fă ceva pentru alții; amintește-ți de lucruri plăcute; uită-te la fotografii; ascultă muzică; fă curățenie; vezi o comedie; redecorează casa)

Fă un program de relaxare (baie cu aromă; lumânări parfumate; întinde-te pe iarbă și șimte mirosul; plimbă-te prin pădure; ascultă muzică liniștitoare sau suntete din natură; ține în buzunar un mic obiect moale cu care să te joci; fă masaj)

Redescoperă-ți valorile și ierarhizează-le (fă o listă cu cele mai importante lucruri pentru tine)

Simte-te mai puternic (care sunt activitățile care te fac să te simți puternic? ) și practică acele lucruri

Fă pauze (acordă-ți timp)

Practică credința; roagă-te; dă drumul lacrimilor să iasă; du-te la biserică.

Fă-ți planuri pentru viitor, planifică, stabilește-ți obiective.

Folosește gânduri adaptative (va trece și problema asta; pot să-mi accept sentimentele; e normal să mă simt așa; pot să îmi modific starea; nu e grav)

Autoafirmare (pot; mă accept așa cum sunt; mă iubesc; am făcut greșeli dar mă iert)

Fă exerciții de concentrare (alege un obiect pe care să îl studiezi câteva minute de doua ori pe zi- alege mereu altul)

Fă exerciții de monitorizare a emoțiilor( fii atent la ele si spune-ți mă simt dezamăgit, inutil, furios…)

Practică bunătatea, compasiunea, generozitatea, recunoștința, contemplarea

Monitorizează-ți agresivitatea fizică și verbală (desconsiderarea celorlalți, retragerea, amenințarea, blamarea, disprețul, învinuirea) și fă un jurnal al conflictelor, încearcă să îți dai seama ce sentiment era in spate (frică, abandon…)

Ce vreau eu și ce vor ceilalți? (știi ce vrei?, știi să ceri ajutor? cere, învață să spui nu atunci când este cazul, acționează conform valorilor tale)

Ia magneziu deoarece stresul cronic poate cauza deficiențe de magneziu. Acesta este un mineral calmant și relaxant, cunoscut de foarte mult timp. În plus, s-a demonstrat că este benefic pentru sistemul nervos, ajutându-vă să faceți față stresului.

Sper să îți fie de folos!

sursa fotografiei: internet

Anorexia nervoasă

Anorexia nervoasă, chiar dacă nu are incidența depresiei, este tulburarea mentală cu cel mai ridicat risc de mortalitate la adolescenți. Dificultatea abordării acestei tulburări, provine din particularitatea sa de a se transforma într-o modă în rândul tinerilor.
„Păpușile Barbie” sunt din ce în ce mai mediatizate, promovându-se o alternativă pentru adolescentele aflate în stadiul cautării identității.
Persoana care suferă de anorexie, respinge în mod intenționat mâncarea și are prea puțin de-a face cu apetitul. Autoînfometarea prin respingerea, evitarea alimentelor și restricția calorică, este asociată în anorexia nervoasă cu unele comportamente compensatorii precum exercițiile fizice excesive, sau abuzul de laxative. Toate acestea sunt explicate printr-o teamă intensă a persoanei de a se îngrășa, pe fondul unei perceperi distorsionate a propriului corp, care o determină pe acea persoana să se vadă ca fiind grasă, deși este subponderală.
Fata care dezvoltă anorexie nervoasă, poate sa înceapă să petreacă mai mult timp singură, izolată, în camera sa.
Acest comportament este comun printre copii de 10 ani care doresc sa își manifeste independența față de părinți, dar în timp ce în mod tipic fetele leagă prietenii cu fete de aceeași vârstă, fata bolnavă se distanțează nu numai de părinți, ci și de colege.
Retragerea socială poate fi indiciul unei tulburări alimentare, dar poate fi și un simptom al depresiei. Spre deosebire de depresie, în care există retragere, izolare socială și lentoare în mișcări, în anorexie, fata devine mai activă fizic și conștiincioasă la scoală.
Evoluția anorexiei este imprevizibilă. Unele persoane se recuperează spontan, fără tratament formal, din diverse motive: fie a acceptat sfaturile celor dragi, fie a conștientizat că ceea ce face nu e bine.
Însă, scăpate de sub control, înfometarea cronică și pierderea în greutate, pot duce la deshidratare severă și dezechilibru electrolitic, caz în care se impune spitalizarea.
Tratamentul anorexiei nervoase este complex, în unele cazuri pacientele fiind spitalizate.
Obiectivele tratamentului psihologic în cazul anorexiei sunt:
-reabilitarea obiceiurilor de alimentație sănătoasă
-confruntarea cu problemele emoționale și lucrul cu familia.
Hipnoza poate fi utilizată pentru a ajuta pacienta să își dezvolte sentimentele de control ale gândurilor și comportamentelor. Tehnicile de întărire a Eului, fac parte din orice intervenție hipnoterapeutică.

Fotografie de la cottonbro studio: https://www.pexels.com