Mâncatul compulsiv

Nu există nici o rană atât de dureroasă încât să nu poată fi alinată cu mâncare.
Dar nu rana e cea care ne modelează viețile, ci alegerea pe care o facem ca adulți intre a ne îmbrățișa rănile sau a ne revolta împotriva lor.
Eliberarea de mâncatul compulsiv este un proces, dar este unul radical pentru ca îți cere să încetezi să mai fii o victimă. El îți oferă posibilitatea de-a opta pentru răspunderea de sine. Eliberarea de mâncatul compulsiv înseamnă să mergi împotriva unei culturi care ne încurajează să ne definim stima de sine în funcție de factori externi- cum arătăm, ce greutate avem, câți bani câștigăm. O creatoare de rochii spunea: „Vindem dragoste, nu rochii. Daca le putem convinge pe cliente că marfa noastăa le va aduce dragoste, înseamnă că ne facem bine treaba”.
Gestul de-a te elibera de mâncatul compulsiv prin eliberarea de regim, reguli, alimentație rațională și pedepsirea consecutivă, te face capabil să încetezi să mai fii o victimă într-un domeniu foarte important al vieții tale.
Trebuie să redirecționăm furia, să o scoatem în afara noastră, nu să o îngropăm în noi cu ciocolată.
Mâncătorii compulsivi trebuie să înceteze să învinovățească greutatea pentru tot ce merge prost în viața lor.
Mulți se revoltă împotriva faptului că mânâncă excesiv. Ei urăsc acest lucru și pe ei înșisi deopotrivă. Au obosit să irosească atâta timp gândindu-se la obsesia mâncării . Vor să se termine cu asta, dar nerăbdarea de-a pune capăt nefericirii, le prelungește starea. Ura nu vindeca niciodată pe nimeni.

Sursa fotografiei: internet