Foarte mulți clienți tratați pentru tulburări depresive, afirmă faptul că trăiesc adesea și sentimente de ostilitate, iritabilitate, și chiar crize de mânie. Ostilitatea și mânia, dacă nu sunt bine controlate, pot avea drept consecință producerea unor acte auto- și heteroagresive, precum și accentuarea depresiei. Această accentuare apare mai ales atunci când clienții încearcă sentimente de jenă și culpabilitate, atunci când au agresat persoane apropiate.
Potter-Efron, consideră că mânia reprezintă un răspuns învățat, menit să-i controleze pe ceilalți, și care apare în familiile disfuncționale.
În același timp, reprezintă un fenomen învățat, modelat, și o manieră negativă de a atrage atenția celorlalți asupra persoanei în cauză. Această stare afectivă conferă subiectului putere asupra celorlalți, o imagine de sine, de persoana de temut, distanță emoțională care permite evitarea intimității, precum și a altor sentimente considerate amenințătoare, care exprimă vulnerabilitatea. Mânia poate reprezenta un mecanism de apărare împotriva tristeții( OConnor,2001)
sursa fotografiei: internet
