Strategii de gestionare a emoțiilor copleșitoare

Fă o listă cu strategiile tale de gestionare atunci când te confrunți cu emoții copleșitoare (plângi; ruminezi mult; îți faci griji cu privire la viitor; te izolezi; folosești alcool, droguri… îți descarci emoțiile pe alții; te implici în activități riscante, folosești mâncarea pentru a te pedepsi- prea mult sau prea putin; te resemnezi…)

Găsește soluții pentru a înlocui comportamentele distructive (de exemplu scrie pe o hârtie tot ce simți)

Practică acceptarea (nu poti fugi dintr-un loc in care nu ai acceptat niciodată să ajungi; nu critica pe nimeni și nimic; nu judeca)

Fă o listă cu activitățile care îți procură plăcere (sport; dans; întâlnire cu prietenii; plimbare în natură; scrie un jurnal sau un blog; gătit; rugăciune; fă fotografii; îngrijește flori; muncește în curte; învață să repari lucruri; desenează; citește)

Distrage-ți atenția de la gândurile negre (fă ceva pentru alții; amintește-ți de lucruri plăcute; uită-te la fotografii; ascultă muzică; fă curățenie; vezi o comedie; redecorează casa)

Fă un program de relaxare (baie cu aromă; lumânări parfumate; întinde-te pe iarbă și șimte mirosul; plimbă-te prin pădure; ascultă muzică liniștitoare sau suntete din natură; ține în buzunar un mic obiect moale cu care să te joci; fă masaj)

Redescoperă-ți valorile și ierarhizează-le (fă o listă cu cele mai importante lucruri pentru tine)

Simte-te mai puternic (care sunt activitățile care te fac să te simți puternic? ) și practică acele lucruri

Fă pauze (acordă-ți timp)

Practică credința; roagă-te; dă drumul lacrimilor să iasă; du-te la biserică.

Fă-ți planuri pentru viitor, planifică, stabilește-ți obiective.

Folosește gânduri adaptative (va trece și problema asta; pot să-mi accept sentimentele; e normal să mă simt așa; pot să îmi modific starea; nu e grav)

Autoafirmare (pot; mă accept așa cum sunt; mă iubesc; am făcut greșeli dar mă iert)

Fă exerciții de concentrare (alege un obiect pe care să îl studiezi câteva minute de doua ori pe zi- alege mereu altul)

Fă exerciții de monitorizare a emoțiilor( fii atent la ele si spune-ți mă simt dezamăgit, inutil, furios…)

Practică bunătatea, compasiunea, generozitatea, recunoștința, contemplarea

Monitorizează-ți agresivitatea fizică și verbală (desconsiderarea celorlalți, retragerea, amenințarea, blamarea, disprețul, învinuirea) și fă un jurnal al conflictelor, încearcă să îți dai seama ce sentiment era in spate (frică, abandon…)

Ce vreau eu și ce vor ceilalți? (știi ce vrei?, știi să ceri ajutor? cere, învață să spui nu atunci când este cazul, acționează conform valorilor tale)

Ia magneziu deoarece stresul cronic poate cauza deficiențe de magneziu. Acesta este un mineral calmant și relaxant, cunoscut de foarte mult timp. În plus, s-a demonstrat că este benefic pentru sistemul nervos, ajutându-vă să faceți față stresului.

Sper să îți fie de folos!

sursa fotografiei: internet

„Tristetețea dacă nu se rezolvă în lacrimi, obligă alte organe să plângă”

Într-una dintre lucrările sale, prof. dr. A. Păunescu-Podeanu, se referă la o categorie de bolnavi care constituie una dintre cele mai grele probleme ale practicii medicale: bolnavii care se plâng de diferite suferințe, dar la examinarea cărora medicul nu găsește nimic obiectiv patologic sau găsește prea puține date prin care să poată explica aceste suferințe; bolnavii ale căror tulburări de ordin subiectiv, lipsite de corespondent obiectiv evident, nu pot fi diagnosticați cu ușurință și lasă impresia că sunt creația unei minți tulburate.

Așadar, tensiunile emoționale, afective, de mică intensitate, dar permanente (care uneori pot fi conștiente, însă și inconștiente, obscure) în afară de explicația fiziologică, școala psihosomatică freudiană a dat explicații de ordin psihologic:procesul de conversie, fuga dintr-o situație morală intolerabilă, într-o boală fizică, refugiul inconștient în ea, în organic; suferințele morale, tensiunea afectivă, situația psihologică care apasă pe bolnav dispar sau se reduc apreciabil, când printr-un mecanism inconștient se convertesc în boală fizică. Se produce un fenomen de substituire morbidă, care canalizează suferința spre soma (trup), eliberându-l pe bolnav de chinurile suferințelor psihice, sufletești.

Așadar, boala fizică constituie expresia corporală a frământărilor psihicului, motivarea inconștientă a acestora și, in același timp, un mod compensator, substitutiv de a se sustrage, un mod de autopedepsire, un mod de a scăpa de o situație psihologică neplăcută, greu suportabilă( cum ar fi un complex de inferioritate, de frustrare sau de vinovăție), un mod de a atrage atenția și compasiunea celor din jur, de a capta interesul lor asupra propriei persoane.. S-ar putea spune că pacientul își ușurează starea de neliniște, greutățile morale, frământările sufletești, stările de tensiune emoțională, de neliniște, create de dificultățile familiale, sociale, materiale, sexuale, profesionale, sentimentale, prin devierea acestora înspre organe și apariția unor suferințe subiective, funcționale sau chiar organice .

Constatăm astfel, cât de complexe sunt resorturile profunde ale psihicului omenesc și cât de ample pot fi rezonanțele lui, ele întinzându-se dincolo de sistemul nervos, dincolo de viața psihică, debordând viața viscerală, în care pot determina cele mai variate și mai curioase tulburări, cele mai surprinzătoare manifestări, cele mai neobișnuite manifestări patologice.

In felul acesta trebuie interpretat și aforismul enunțat de psihiatrul Maudsley: „tristețea care nu se rezolvă cu lacrimi obligă alte organe să plângă”.

Hipnoza, între neîncredere și atracție

Mulți oameni cred că hipnoza este numai ceea ce vedem în spectacole: un artist impresionant care ne face să credem că are un anumit „har” sau „super-puteri” cu care poate transforma pe oricine într-o marionetă, ceea ce le cauzează oamenilor o neîncredere firească în hipnoză.

După cum vă puteți imagina, la fel ca în magie sau la cinema, artistul creează o iluzie, o atmosferă specială pentru a-și face show-ul: aceasta este meseria lui. Din această cauză, unii oameni asistă la spectacol și doresc chiar să participe la demonstrațiile de hipnoză din spectacol.

Ca atunci când mergeți la un film, știind în același timp că actorii joacă rolurile lor, că există efecte speciale și așa mai departe, artistul hipnotizator întreține această atmosferă magică, iluzia atotputerniciei. Acest lucru produce un efect hipnotic asupra spectatorilor voluntari și le întreține plăcerea de a participa la scenete.

Desigur, vorbim aici despre cea mai mică fațetă a hipnozei:există foarte puțini hipnotizatori de spectacol față de miile de hipnoterapeiți care lucrează zilnic în întreaga lume pentru a-i ajuta pe ceilalți, de aproape doua sute de ani.

Hipnoza, încă de la început, a fost folosită de către terapeuți pentru pacienții lor. Profesorul francez Hyppolite Berheim a inventat in 1891, pentru Hipnoză, termenul de „psihoterapie”. Asta însemna la acea vreme:tratamentul prin sugestie hipnotică. Da, inițial, psihoterapia era de fapt Hipnoză.

Hipnoza a avut întotdeauna vocația de a ajuta oamenii. Acesta este motivul pentru care ea ne atrage, deoarece se știe de mai multe secole că ea ne permite să ne folosim resursele profunde într-un mod eficient – și deci să ne vindecăm în mod natural, să trăim mai bine și chiar, de ce nu, să evoluăm ca persoană.

Așadar, ați vrea să descoperiți un nou mod de a practica hipnoza, care v-ar permite să vă bucurați de toate beneficiile ei?

sursa fotografiei: internet

Prea multe opțiuni dăunează fericirii

Fie că suntem în căutarea unei mașini noi, a unui telefon mobil nou, a următoarei destinații de vacanță sau, pur și simplu, a meniului perfect pentru prânz, multitudinea de variante dintre care avem de ales este nemaipomenită. Adesea însă uităm că, paradoxal, tocmai aceste opțiuni ne conduc la insatisfacția cronică. Dacă suntem mulțumiți că avem de unde alege, în schimb avem mai puțină încredere în noi, când vine vorba de a lua decizii. Prea multe opțiuni ne fac nefericiți, căci avem permanent senzația că, poate, o altă variantă era mai bună. Desigur, avem de unde să ne informăm (internet, familie, prieteni…), dar multitudinea lor nu face decât să adâncească această confuzie. Cum să fii sigur că ai ales mașina potrivită sau haina cea mai potrivită pentru evenimentul la care urmează să participi?

Din acest motiv mie, una, nu îmi plac cumpărăturile. Mă duc pregătită de acasă știind ceea ce doresc să cumpăr, și nu mă abat din drumul meu. In zilele noastre, absența opțiunilor aproape că a devenit o formă de lux. Oamenii pot să trăiască bine cu mult mai puțin decât își închipuie.

Sursă fotografie: internet

Este toleranța o virtute?

Auzim foarte des îndemnul de a fi toleranți. Ni se cere de foarte multe ori toleranță, dar a fi tolerant înseamnă că trebuie să treci cu vederea orice? Ar putea fi virtuos acela care tolerează violul, tortura sau asasinatul? Răspunsul nu poate fi decât negativ. Mai întâi de toate este nevoie de cunoaștere. Adevărul primează și se impune tuturor, fără să impună nimic. Toleranța nu intervine decât în absența cunoașterii. Problema toleranței nu poate fi pusă decât în chestiuni de opinie, motiv pentru care această problemă este pusă atât de des. Ignorăm multe din lucrurile pe care nu le cunoaștem, iar de cele care ne stau la îndemână nu ținem seama.

A tolera înseamnă a accepta ceea ce am putea condamna, ceea ce am putea combate sau preîntâmpina. Asta ar însemna să renunțăm la o parte din propria putere, din propria voință de împotrivire. Toleranța nu are valoare decât atunci când funcționează împotriva propriului sine și în interesul celorlalți.

Nu poate fi vorba de toleranță atunci când n-ai nimic de pierdut, și cu atât mai puțin atunci când ai numai de câștigat. A tolera înseamnă a lua asupra ta. Toleranța pe socoteala altora nu mai este toleranță. A tolera suferința altora, a tolera nedreptatea careia nu tu îi ești victimă, a tolera oroarea care te ocolește, nu mai este toleranță; este egoism, este indiferență și chiar mai rău. A tolera un om care face mult rău semenilor înseamnă a-i deveni complice, iar aceasta nu se numeste toleranță, ci complicitate. Ura, furia și chiar violența sunt de preferat pasivității în fața ororii, în fața păcatului, în fața rușinoasei acceptări a răului.

Toleranța universală ar fi o toleranță a atrocităților.

Se poate vorbi de toleranță numai între anumite limite, limitele care sunt ale propriei ei supraviețuiri si ale păstrării condițiilor care o fac posibilă.  Este ceea ce Karl Popper numeste paradoxul tolerantei: „Dacă sunt de o toleranță infinită, chiar și față de intoleranți, și dacă nu apăr societatea tolerantă de atacurile acestora, cei toleranți sfârșesc prin a dispărea, și odată cu ei piere si toleranța”.

Numim „toleranță” ceea ce, dacă am fi mai lucizi, mai generoși  și mai drepți, ar trebui să numim respect, simpatie, iubire. Este deci un cuvânt care ne convine pentru că ne lipsesc respectul și iubirea. Cuvântul „toleranță” nu ne dranjează decât prin faptul că ne arată ceea ce nu suntem. „Virtute măruntă”, după cum spunea Jankelevitch, a tolera nu constituie, desigur un ideal. Abauzit remarca că a fi  tolerant nu este un punct maxim, ci o condiție minimă.

Este de la sine înteles că sunt de preferat respectul si iubirea. S-a impus totuși cuvântul toleranță, pentru ca ne simțim mai putin în stare de respect sau de iubire, mai ales când vine vorba de adversarii noștri, ori tocmai pe ei îi vizează toleranța.

Toleranța, oricât de puțin atrăgător ar suna cuvântul, rămâne o soluție acceptabilă în așteptarea a ceva mai bun. Până când oamenii ar putea să se iubească, sau pur și simplu să se cunoască și să se înteleagă, să fie fericiți că au început să se suporte.

Toleranța este deci o etapă provizorie.

Evident ca acest compromis este de durata; dacă provizoratul toleranței ar înceta, mi-e teamă că i-ar lua locul nu dragostea, ci barbaria. Toleranța, ca virtute măruntă, joacă în viața noastră colectivă, același rol pe care îl joacă politețea în relațiile interpersonale. Nu e chiar un ideal, dar înseamnă totuși ceva.

Să nu mai vorbim de faptul că uneori trebuie să tolerăm ceea ce nu vrem nici sa respectăm, nici să iubim. Lipsa de respect nu este întotdeauna o greșală, după cum există anumite forme de ură care sunt foarte aproape de virtute. Există lucruri intolerabile, după cum am scris mai sus, pe care trebuie să le combatem.

Toleranța este o virtute măruntă, dar în lipsă de altceva, convenabilă.

Așa cum simplitatea este virtutea ințelepților și înțelepciunea sfinților, despre toleranță se poate spune că este virtutea celor care nu sunt nici una , nici alta. Virtute măruntă dar necesară. Înțelepciune măruntă, dar accesibilă.

În căutarea sensului vieții

Întrebarea despre sensul vieții însoțește omenirea de când există ea. A umple într-un mod just și mai ales plin de sens propria viață, este o nevoie fundamentală, elementară a fiecărui om care nu s-a orbit încă cu abundența plăcerilor nefolositoare. Cărți care dau formule de obținere a fericirii, care vorbesc despre arta de a trăi, despre sănătate și fitness, despre o viață lungă și sănătoasă etc. există din abundență. Pe pereții caselor sunt scrise meditații ironice de felul: „Sunt fericit” sau „Sensul vieții e viața însăși”.

Când vorbim, de obicei despre „viață”, nu ne referim doar la spațiul nostru de viață individual, pe care-l modelăm conform nevoilor noastre proprii, ci mai ales la timpul vieții noastre, cu diferitele sale crize si cu diferiți pasi de evoluție în care ne putem dezvolta sau putem eșua. Felul cum ne comportăm cu timpul pus nouă la dispoziție, trăit ca o goană, tihnă sau plictis, este o problemă a conștiinței și ea exprimă felul cum noi înțelegem sau nu, esențialul.

Timpul este viața, și fiindcă e așa, ar trebui să ne întrebăm dacă putem cu adevărat să-l „omorâm”, să-l „pierdem” sau chiar să-l „economisim”. Nu există „pușculițe” pentru economisirea timpului – ori prindem momentul, umplem evenimentul de conținut, ori trecem pe lângă el fără urmă și, fără rost.

O viață cu sens nu se desfășoară într-un mod pur vegetativ și de aceea trebuie să ne punem întrebări și în legătură cu cealaltă latură a vieții, să reflectăm asupra unor țeluri mai substanțiale. A fi uman și a avea un sens în viață înseamnă întotdeauna a fi direcționat și a ținti către altceva sau altcineva decât sine. Numai în măsura în care omul împlinește un sens în lume, el se împlinește pe sine.

Oare omul mai traiește azi din idei și idealuri sau în locul idealurilor s-au instalat melancolia și golul interior? Poate ca aici se afla una din cheile pentru înțelegerea nemulțumirii, pesimismului și a depresiilor cauzate de bunăstarea materială, făcându-ne o clasă de „plângăcioși”, pentru că ne lipsesc viziunile, idealurile și valorile.

Asa ca fiecare dintre noi e invitat sa se intrebe, în actul unei cunoașteri de sine veritabile și sincere : Care este sensul vieții tale? Ce motivații ai, cum iți vizezi țelurile în viață?

Cum să facem ca subconștientul să lucreze în favoarea noastră?

Mai întâi trebuie să ne dăm seama că subconștientul acționează permanent. El este activ zi și noapte, indiferent dacă comunicăm sau nu conștient cu el. Deși subconștientul este mereu cel care asigură reconstrucția celulară și are grijă de corp, dumneavoastră nu percepeți conștient acest proces, nu auziți vibrația, sunetul acestui continuu proces interior. Orice problemă pe care o aveți sau cu care vă confruntați este de fapt a mentalului conștient, nu a subconștientului. Urmăriți, deci, să vă eliberați mintea de probleme si griji, hrănind-o mereu cu speranța că se va petrece ceva minunat. Fiți atenți ca gândurile pe care le întrețineti în mod obișnuit să fie îndreptate cât mai mult spre ceea ce este frumos, adevărat, benefic. Chiar din acest moment, începeți să vă supravegheați gândurile și fiți convinși că subconștientul le va reproduce fidel.
Amintiți-vă că așa cum apa ia forma prin care curge, principiul vital curge prin dumneavoastră luând forma gândurilor pe care le nutriți. Forța curativă curge prin corp și se manifestă prin sănătate, armonie, pace și prosperitate. Gândiți-vă la această energie ca la o ființă inteligentă, ca la un prieten minunat. Fiți convins că ea curge prin dumneavoastră pentru a vă însufleți, pentru a vă inspira si pentru a vă îmbogăți.
Veți obține un răspuns prompt la toate aceste afirmații dacă veți avea încredere ferma în ele.

sursa fotografiei: internet

Slăbirea prin hipnoză

Hipnoza beneficiază de un sprijin științific considerabil în privința eficienței ei pentru pierderea în greutate. Cea mai importantă este descoperirea făcută de mai multe studii care arată că hipnoza ajută în susținerea unei pierderi în greutate pe termen lung. Acest lucru este important, dat fiind că aproape toți indivizii obezi care slăbesc cu ajutorul tratamentelor non-hipnotice se îngrașă la loc. Pacienții care beneficiază de hipnoză se simt mai bine la sfârșitul tratamentului și pe termen lung, decât 75% care au avut parte de tratament fără hipnoză.

Sunt programate ședințe de terapie regulate pentru pacienții care au un exces de greutate. După aflarea unui scurt istoric psihologic, este explicat si administrat profilul inductței hipnotice. Pacientul învață și un exercițiu de autohipnoză care accentuează conceptul de a mânca respectând corpul. Odată ce este asigurată starea hipnotică, individul e instruit să aleagă o dietă variată. Este subliniat faptul că problema principală este cea a aportului total de calorii în relație cu activitatea fizică, și nu respectarea orbește a vreunui regim anume formulat.

Scopul este de a schimba relația persoanei cu propriul corp și de a o face să realizeze că lupta cu caloriile este menită doar să restrângă focalizarea. Se scoate în evidență și acceptarea responsabilității pentru propriul comportament alimentar.
Ideea principală din final este aceea că, în timp ce slăbesc și se pregătesc pentru o greutate normală, e obligatoriu ca oamenii să se reacomodeze cu propriul corp, astfel încât să fie gata să primească un nou trup și să realizeze că acest lucru va semăna cu întâlnirea unui prieten pierdut de multă vreme.

Programează-ți mintea pentru a slăbi

Știu că au fost multe momente în trecut când ai făcut tot posibilul să mănânci cumpătat, dar oricât te-ai străduit, n-a ținut. Și te-ai gândit probabil că e vina ta – dacă ai fi avut mai multă voință, n-ai fi acum supraponderal.
Prostii!
Adevărul este că e aproape imposibil să pui capăt unei obișnuințe doar cu ajutorul voinței – trebuie să-ți reprogramezi mintea. Cu programele potrivite, e ușor să faci ceea ce trebuie; dacă mintea ți-e condusă de programe greșite, e practic imposibil.
Hipnoza ajută mulți oameni să-și schimbe obsesiile de-o viață, și până și cea mai puternică dependență va ceda în fața unei reprogramări eficiente. Dar până nu încerci, s-ar putea să ți se pară că lucrurile stau altfel. În definitiv, dacă niște schimbări de durată se pot produce atât de rapid, doar dacă ai voință, de ce n-ai fost în stare să le faci în trecut?

Totul se reduce la o regulă psihologică simplă:
Imaginația ta este mult mai puternică decât voința.

Poți experimenta acum, imaginându-ți că ai în față prăjitura ta preferată(sau mâncarea ta preferată), gustoasă. Apoi, spune-ți cu toată voința că n-ai s-o mănânci. Imaginează-ți acum gustul glazurii de ciocolata topinduți-se pe limbă. Simți cum voința se inmoaie?
Apoi, imaginează-ți din nou că ai in față prăjitura (sau mâncarea ta )preferată. Imaginează-ți acum prăjitura acoperită cu viermi – niște viermi scârboși care se mișcă prin prăjitura ta. Simte mirosul respingător care vine de la viermi. Mai e prăjitura la fel de apetisantă?
Aceste lucruri demonstrează puterea imaginației în acțiune. De fapt, imaginația este cea datorită căreia iei cele mai bune decizii în legătură cu ce să mănânci. Într-un restaurant, când citești meniul, guști mental toate mâncărurile înainte să te hotărăști ce sa comanzi. Din acest motiv se străduiesc restaurantele să-și descrie mâncarea în termeni apetisanți. De exemplu, ce-ai prefera să mănânci în seara asta: „File de somon sotat și servit într-un sos delicat de lămâie” sau „Pește mort”?
Dacă ești supraponderal, nu e vina ta – este rezultatul firesc al programării tale mentale actuale, și nici o dietă, pilulă sau carte despre „Cum să…”, nu poate schimba acest lucru. Singura cale de a slăbi și de a rămâne suplu este să ajungi la subconștient și să-ți schimbi raportarea la mâncare pentru totdeauna.
Așadar,relaxează-te. Nu ești nebun(ă), nu ești distrus(ă) și nu ești o persoană incapabilă. Pur și simplu ți-ai creat niște obiceiuri proaste. Vestea bună este că odată ce vei învâța să-ți reprogramezi mintea, va fi foarte simplu să-ți creezi tipare noi de a gândi și acționa care îți va garanta succesul.

Regăsiți-vă silueta

În lumea de azi, când aparența este importantă, acest subiect este des întâlnit. Faptul de a avea norocul de a dispune de mâncare aproape în cantitate nelimitată, ne facilitează îngrășarea.
Multe persoane îmi mărturisesc că au început să se îngrașe atunci când și-au găsit un loc de muncă stabil sau când au început să trăiască în cuplu. Pe scurt, atunci când aveți posibilitatea financiara de a vă „umple frigiderul”.
Este clar că este tentant… să compensăm grijile cotidiene mâncând ceva bun. Mâncarea este un complement afectiv foarte puternic. Ea participă la echilibrul nostru, fără să ne dăm seama cu adevărat.
Desigur, există alimente necesare corpului nostru, dar mai există și cele care sunt de prisos.
A regăsi o alimentație sănătoasa nu este îndeajuns, deoarece ați putea să mâncați sănătos și totuși să aveți kilograme în plus (așa cum exista numeroși oameni care mănâncă prost si totuși sunt supli).
Pentru a va atinge obiectivul puteți folosi hipnoza și autohipnoza, cu o tehnică ce vă va putea permite ameliorarea.
Creierul codifică ceea ce numim „imaginea de sine”. Creierul vostru vă adaptează corpul la aceasta imagine interioară.
Spre exemplu, daca veți slăbi 5 kg datorită unui regim, creierul vostru va percepe o diferență între greutatea voastră și ceea ce a codificat. El va crede că va trebui să mâncați mai mult, deoarece sunteți „prea slabi” și vă veți îngrășa din nou.
Astfel, este primordial să vă modificați imaginea pe care o aveți despre voi înșivă pentru ca si corpul vostru să se reechilibreze singur.
Avantajul de a slăbi cu ajutorul minții voastre este acela că ea controlează toți parametrii corpului vostru și ea poate șterge excesele pe care le faceți din când în când. Oamenii vor fi surprinși să vă vadă bucurându-vă de un desert bun, când vor remarca faptul că ați slăbit 8 sau 10 kg.
Acesta este lucrul amuzant în hipnoză.
Odată ce corpul vostru s-a stabilizat la noul echilibru, el va fi surprinzător de rezistent la schimbări: el menține noua voastră greutate tot atât de mult cât ținea la vechea greutate mai mare! Este foarte practic.
Acesta nu este un motiv de a exagera cu mâncarea, dar vă permite să mâncați cu plăcere și cu toate acestea să vă păstrați silueta.