Copilul din interiorul nostru

Observați oamenii, și veți constata că înfățișarea fizică este o mare amăgire. Majoritatea oamenilor arată ca niște adulți, dar nu sunt deloc adulți. Din punct de vedere emoțional, majoritatea oamenilor sunt încă copii. Emoțiile copilăriei continuă și în viața adultă, dar sunt ascunse sub masca unei denumiri pompoase. În majoritatea adulților, se găsește un copil care nu face decât să imite comportamentul unui adult. „Copilul nostru interior”, despre care auzim atât de des, nu este deloc numai în interiorul nostru, el este chiar foarte vizibil.

Atunci când cresc, oamenii preiau diferite identificări și copiază ceea ce consideră ei că ar fi potrivit din comportamentul și stilul unui adult; cu toate acestea, cel care face aceste lucruri, este copilul și nu adultul. Ceea ce vedem noi în viața de zi cu zi, sunt niște persoane ce acționează în baza unor programe și atitudini cu care se identifică, asemenea unor copii. Copilul mic dă dovadă de curiozitate, autocompătimire, invidie, competitivitate, izbucniri de mânie, izbucniri prin plâns, ură, resentimente, rivalități, dorința de a fi în centrul atenției, dorința de a fi admirat, învinovățirea celorlalți, refuzul responsabilității, căutarea favorurilor, minciuna, infatuare, și așa mai departe. Toate acestea sunt atribute ale copilului.

Dacă vom observa activitățile zilnice ale majorității adulților, vom înțelege că nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Mintea noastră subconștientă, din punct de vedere emoțional, rămâne la nivelul unui copil de maxim șapte ani.

Această înțelegere ar trebui să ne facă să avem o atitudine de toleranță și compasiune, decât una de condamnare. Încăpățânarea și opoziția, care sunt caracteristice copilului de doi ani, continuă să domine personalitatea și la o vârstă venerabilă.

Există însă, și situații, când oamenii reușesc să treacă de la copilărie la adolescență. Aceștia devin eternii căutători ai senzațiilor tari. Iși provoacă destinul, fiind preocupați de corpul lor, de mușchi, flirturi, popularitate, cuceriri sexuale și romantice. Au o tendința de a deveni atrăgători, seducători, strălucitori, eroici, tragici, teatrali, dramatici și histrionici. Din nou, ceea ce este exteriorizat este o impresie a copilăriei, dar de data aceasta, a unei copilării ce trece în adolescență.

Copilul din noi este naiv și impresionabil, ușor de programat și ușor de sedus și de manipulat.

Sursa fotografiei: internet

Intervenția hipnotică a naturii

Deoarece omul a pierdut relația cu Dumnezeu în mare măsură, apelează la psihoterapie pentru ajutor. Dar diferitele tehnici psihoterapeutice, deși ajută mult, nu pot restabili comunicarea inimii între om și Dumnezeu. În natură în schimb, poți simți prin toate celulele tale, din profunzimea inimii, prezența Creatorului, aceasta fiind creația Lui, natura fiind El însuși in manifestarea sa fizică.

Așa că, dacă l-am exclus pe Dumnezeu din cabinetul psihoterapeutic, să poposim în cabinet la El, în grădina Sa, spre puterea magică și vindecătoare a naturii.

sursă fotografie: internet

Strategii de gestionare a emoțiilor copleșitoare

Fă o listă cu strategiile tale de gestionare atunci când te confrunți cu emoții copleșitoare (plângi; ruminezi mult; îți faci griji cu privire la viitor; te izolezi; folosești alcool, droguri… îți descarci emoțiile pe alții; te implici în activități riscante, folosești mâncarea pentru a te pedepsi- prea mult sau prea putin; te resemnezi…)

Găsește soluții pentru a înlocui comportamentele distructive (de exemplu scrie pe o hârtie tot ce simți)

Practică acceptarea (nu poti fugi dintr-un loc in care nu ai acceptat niciodată să ajungi; nu critica pe nimeni și nimic; nu judeca)

Fă o listă cu activitățile care îți procură plăcere (sport; dans; întâlnire cu prietenii; plimbare în natură; scrie un jurnal sau un blog; gătit; rugăciune; fă fotografii; îngrijește flori; muncește în curte; învață să repari lucruri; desenează; citește)

Distrage-ți atenția de la gândurile negre (fă ceva pentru alții; amintește-ți de lucruri plăcute; uită-te la fotografii; ascultă muzică; fă curățenie; vezi o comedie; redecorează casa)

Fă un program de relaxare (baie cu aromă; lumânări parfumate; întinde-te pe iarbă și șimte mirosul; plimbă-te prin pădure; ascultă muzică liniștitoare sau suntete din natură; ține în buzunar un mic obiect moale cu care să te joci; fă masaj)

Redescoperă-ți valorile și ierarhizează-le (fă o listă cu cele mai importante lucruri pentru tine)

Simte-te mai puternic (care sunt activitățile care te fac să te simți puternic? ) și practică acele lucruri

Fă pauze (acordă-ți timp)

Practică credința; roagă-te; dă drumul lacrimilor să iasă; du-te la biserică.

Fă-ți planuri pentru viitor, planifică, stabilește-ți obiective.

Folosește gânduri adaptative (va trece și problema asta; pot să-mi accept sentimentele; e normal să mă simt așa; pot să îmi modific starea; nu e grav)

Autoafirmare (pot; mă accept așa cum sunt; mă iubesc; am făcut greșeli dar mă iert)

Fă exerciții de concentrare (alege un obiect pe care să îl studiezi câteva minute de doua ori pe zi- alege mereu altul)

Fă exerciții de monitorizare a emoțiilor( fii atent la ele si spune-ți mă simt dezamăgit, inutil, furios…)

Practică bunătatea, compasiunea, generozitatea, recunoștința, contemplarea

Monitorizează-ți agresivitatea fizică și verbală (desconsiderarea celorlalți, retragerea, amenințarea, blamarea, disprețul, învinuirea) și fă un jurnal al conflictelor, încearcă să îți dai seama ce sentiment era in spate (frică, abandon…)

Ce vreau eu și ce vor ceilalți? (știi ce vrei?, știi să ceri ajutor? cere, învață să spui nu atunci când este cazul, acționează conform valorilor tale)

Ia magneziu deoarece stresul cronic poate cauza deficiențe de magneziu. Acesta este un mineral calmant și relaxant, cunoscut de foarte mult timp. În plus, s-a demonstrat că este benefic pentru sistemul nervos, ajutându-vă să faceți față stresului.

Sper să îți fie de folos!

sursa fotografiei: internet

Hipnoza, între neîncredere și atracție

Mulți oameni cred că hipnoza este numai ceea ce vedem în spectacole: un artist impresionant care ne face să credem că are un anumit „har” sau „super-puteri” cu care poate transforma pe oricine într-o marionetă, ceea ce le cauzează oamenilor o neîncredere firească în hipnoză.

După cum vă puteți imagina, la fel ca în magie sau la cinema, artistul creează o iluzie, o atmosferă specială pentru a-și face show-ul: aceasta este meseria lui. Din această cauză, unii oameni asistă la spectacol și doresc chiar să participe la demonstrațiile de hipnoză din spectacol.

Ca atunci când mergeți la un film, știind în același timp că actorii joacă rolurile lor, că există efecte speciale și așa mai departe, artistul hipnotizator întreține această atmosferă magică, iluzia atotputerniciei. Acest lucru produce un efect hipnotic asupra spectatorilor voluntari și le întreține plăcerea de a participa la scenete.

Desigur, vorbim aici despre cea mai mică fațetă a hipnozei:există foarte puțini hipnotizatori de spectacol față de miile de hipnoterapeiți care lucrează zilnic în întreaga lume pentru a-i ajuta pe ceilalți, de aproape doua sute de ani.

Hipnoza, încă de la început, a fost folosită de către terapeuți pentru pacienții lor. Profesorul francez Hyppolite Berheim a inventat in 1891, pentru Hipnoză, termenul de „psihoterapie”. Asta însemna la acea vreme:tratamentul prin sugestie hipnotică. Da, inițial, psihoterapia era de fapt Hipnoză.

Hipnoza a avut întotdeauna vocația de a ajuta oamenii. Acesta este motivul pentru care ea ne atrage, deoarece se știe de mai multe secole că ea ne permite să ne folosim resursele profunde într-un mod eficient – și deci să ne vindecăm în mod natural, să trăim mai bine și chiar, de ce nu, să evoluăm ca persoană.

Așadar, ați vrea să descoperiți un nou mod de a practica hipnoza, care v-ar permite să vă bucurați de toate beneficiile ei?

sursa fotografiei: internet

Prea multe opțiuni dăunează fericirii

Fie că suntem în căutarea unei mașini noi, a unui telefon mobil nou, a următoarei destinații de vacanță sau, pur și simplu, a meniului perfect pentru prânz, multitudinea de variante dintre care avem de ales este nemaipomenită. Adesea însă uităm că, paradoxal, tocmai aceste opțiuni ne conduc la insatisfacția cronică. Dacă suntem mulțumiți că avem de unde alege, în schimb avem mai puțină încredere în noi, când vine vorba de a lua decizii. Prea multe opțiuni ne fac nefericiți, căci avem permanent senzația că, poate, o altă variantă era mai bună. Desigur, avem de unde să ne informăm (internet, familie, prieteni…), dar multitudinea lor nu face decât să adâncească această confuzie. Cum să fii sigur că ai ales mașina potrivită sau haina cea mai potrivită pentru evenimentul la care urmează să participi?

Din acest motiv mie, una, nu îmi plac cumpărăturile. Mă duc pregătită de acasă știind ceea ce doresc să cumpăr, și nu mă abat din drumul meu. In zilele noastre, absența opțiunilor aproape că a devenit o formă de lux. Oamenii pot să trăiască bine cu mult mai puțin decât își închipuie.

Sursă fotografie: internet

Este toleranța o virtute?

Auzim foarte des îndemnul de a fi toleranți. Ni se cere de foarte multe ori toleranță, dar a fi tolerant înseamnă că trebuie să treci cu vederea orice? Ar putea fi virtuos acela care tolerează violul, tortura sau asasinatul? Răspunsul nu poate fi decât negativ. Mai întâi de toate este nevoie de cunoaștere. Adevărul primează și se impune tuturor, fără să impună nimic. Toleranța nu intervine decât în absența cunoașterii. Problema toleranței nu poate fi pusă decât în chestiuni de opinie, motiv pentru care această problemă este pusă atât de des. Ignorăm multe din lucrurile pe care nu le cunoaștem, iar de cele care ne stau la îndemână nu ținem seama.

A tolera înseamnă a accepta ceea ce am putea condamna, ceea ce am putea combate sau preîntâmpina. Asta ar însemna să renunțăm la o parte din propria putere, din propria voință de împotrivire. Toleranța nu are valoare decât atunci când funcționează împotriva propriului sine și în interesul celorlalți.

Nu poate fi vorba de toleranță atunci când n-ai nimic de pierdut, și cu atât mai puțin atunci când ai numai de câștigat. A tolera înseamnă a lua asupra ta. Toleranța pe socoteala altora nu mai este toleranță. A tolera suferința altora, a tolera nedreptatea careia nu tu îi ești victimă, a tolera oroarea care te ocolește, nu mai este toleranță; este egoism, este indiferență și chiar mai rău. A tolera un om care face mult rău semenilor înseamnă a-i deveni complice, iar aceasta nu se numeste toleranță, ci complicitate. Ura, furia și chiar violența sunt de preferat pasivității în fața ororii, în fața păcatului, în fața rușinoasei acceptări a răului.

Toleranța universală ar fi o toleranță a atrocităților.

Se poate vorbi de toleranță numai între anumite limite, limitele care sunt ale propriei ei supraviețuiri si ale păstrării condițiilor care o fac posibilă.  Este ceea ce Karl Popper numeste paradoxul tolerantei: „Dacă sunt de o toleranță infinită, chiar și față de intoleranți, și dacă nu apăr societatea tolerantă de atacurile acestora, cei toleranți sfârșesc prin a dispărea, și odată cu ei piere si toleranța”.

Numim „toleranță” ceea ce, dacă am fi mai lucizi, mai generoși  și mai drepți, ar trebui să numim respect, simpatie, iubire. Este deci un cuvânt care ne convine pentru că ne lipsesc respectul și iubirea. Cuvântul „toleranță” nu ne dranjează decât prin faptul că ne arată ceea ce nu suntem. „Virtute măruntă”, după cum spunea Jankelevitch, a tolera nu constituie, desigur un ideal. Abauzit remarca că a fi  tolerant nu este un punct maxim, ci o condiție minimă.

Este de la sine înteles că sunt de preferat respectul si iubirea. S-a impus totuși cuvântul toleranță, pentru ca ne simțim mai putin în stare de respect sau de iubire, mai ales când vine vorba de adversarii noștri, ori tocmai pe ei îi vizează toleranța.

Toleranța, oricât de puțin atrăgător ar suna cuvântul, rămâne o soluție acceptabilă în așteptarea a ceva mai bun. Până când oamenii ar putea să se iubească, sau pur și simplu să se cunoască și să se înteleagă, să fie fericiți că au început să se suporte.

Toleranța este deci o etapă provizorie.

Evident ca acest compromis este de durata; dacă provizoratul toleranței ar înceta, mi-e teamă că i-ar lua locul nu dragostea, ci barbaria. Toleranța, ca virtute măruntă, joacă în viața noastră colectivă, același rol pe care îl joacă politețea în relațiile interpersonale. Nu e chiar un ideal, dar înseamnă totuși ceva.

Să nu mai vorbim de faptul că uneori trebuie să tolerăm ceea ce nu vrem nici sa respectăm, nici să iubim. Lipsa de respect nu este întotdeauna o greșală, după cum există anumite forme de ură care sunt foarte aproape de virtute. Există lucruri intolerabile, după cum am scris mai sus, pe care trebuie să le combatem.

Toleranța este o virtute măruntă, dar în lipsă de altceva, convenabilă.

Așa cum simplitatea este virtutea ințelepților și înțelepciunea sfinților, despre toleranță se poate spune că este virtutea celor care nu sunt nici una , nici alta. Virtute măruntă dar necesară. Înțelepciune măruntă, dar accesibilă.

Cum să facem ca subconștientul să lucreze în favoarea noastră?

Mai întâi trebuie să ne dăm seama că subconștientul acționează permanent. El este activ zi și noapte, indiferent dacă comunicăm sau nu conștient cu el. Deși subconștientul este mereu cel care asigură reconstrucția celulară și are grijă de corp, dumneavoastră nu percepeți conștient acest proces, nu auziți vibrația, sunetul acestui continuu proces interior. Orice problemă pe care o aveți sau cu care vă confruntați este de fapt a mentalului conștient, nu a subconștientului. Urmăriți, deci, să vă eliberați mintea de probleme si griji, hrănind-o mereu cu speranța că se va petrece ceva minunat. Fiți atenți ca gândurile pe care le întrețineti în mod obișnuit să fie îndreptate cât mai mult spre ceea ce este frumos, adevărat, benefic. Chiar din acest moment, începeți să vă supravegheați gândurile și fiți convinși că subconștientul le va reproduce fidel.
Amintiți-vă că așa cum apa ia forma prin care curge, principiul vital curge prin dumneavoastră luând forma gândurilor pe care le nutriți. Forța curativă curge prin corp și se manifestă prin sănătate, armonie, pace și prosperitate. Gândiți-vă la această energie ca la o ființă inteligentă, ca la un prieten minunat. Fiți convins că ea curge prin dumneavoastră pentru a vă însufleți, pentru a vă inspira si pentru a vă îmbogăți.
Veți obține un răspuns prompt la toate aceste afirmații dacă veți avea încredere ferma în ele.

sursa fotografiei: internet

Puterea vindecătoare a nimicului- efectul Placebo

Un fenomen medical care ne oferă o privire incitantă la controlul pe care mintea îl are asupra corpului este efectul placebo. Un placebo este orice tratament care nu are acțiune specifică asupra corpului, dar este dat fie pentru a fi pe plac unui pacient, fie ca un control într-un experiment. Adesea, in studiile pentru medicamente se folosesc ca placebo pilule de zahăr. Chiar operația chirurgicală a fost folosită ca placebo. În anii 50, angina pectorală, durerea frecventă în piept și în brațul stâng datorată scăderii fluxului sanguin spre inimă, era tratată, de obicei, chirurgical. Apoi, câțiva doctori au hotărât să facă un experiment. În loc să facă operația obișnuită, ei deschideau pacientul și apoi îl coseau simplu la loc. Pacienții care au primit imitația de operație au raportat exact la fel de multa ușurare ca și cei care au avut operația întreagă. Succesul operației false indică faptul că undeva adânc în noi, toți avem capacitatea de a controla angina pectorală.
În afară de angina pectorală, s-a dovedit că răspund la tratamentul placebo migrenele, alergiile, febra, răceala obișnuită, acneea, astmul, negii, diferite tipuri de dureri, greața și răul de mare, ulcerele peptice, sindroamele psihice ca depresia și anxietatea, artritele reumatoide si degenerative, boala radiațiilor, Parkinson, scleroza multiplă și cancerul.
În mod clar, acestea variază de la cele nu atât serioase până la cele care pun viața în pericol, dar chiar efectul placebo poate implica schimbări aproape miraculoase chiar și în cele mai proaste condiții ale pacientului. Sa luam exemplu, umilul neg. Negii sunt tumori mici care cresc pe piele, cauzate de un virus. Ei se vindecă extrem de ușor prin folosirea efectului placebo, lucru evident in numărul aproape infinit de ritualuri populare – ritualul fiind el însuși un fel de placebo. Lewis Thomas, președinte emerit la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center din New York, povestește despre un medic care îi scăpa pe pacienții săi de negi punând, pur si simplu, pe ei vopsea purpurie inofensivă.
Eficacitatea unui placebo într-o circumstanță data variază de asemenea, larg. Depinde de mai mulți factori.
Un factor care poate să afecteze eficacitatea unui placebo este metoda prin care este administrat. Injecțiile sunt în general percepute ca fiind mai puternice decât pilulele, deci administrarea unui placebo într-o injecție îi poate crește eficiența. La fel, capsulele sunt văzute adesea ca fiind mai eficiente decât tabletele și chiar mărimea, forma și culoarea unei pilule poate juca un rol.
Un alt factor este atitudinea pe care medicul o transmite când prescrie placebo. Dr. David Sobel, un specialist în placebo de la Kaiser Hospital, California, relatează povestea unui doctor care trata un pacient cu astm, căruia îi era neobișnuit de greu să își mențină libere bronhiile. Doctorul a comandat o mostra dintr-un medicament nou și puternic la o companie farmaceutica, și i l-a dat bărbatului. În câteva minute, omul a manifestat o ameliorare spectaculoasă și a respirat mult mai ușor. Totuși, când a avut următorul atac, doctorul a hotărât să vadă ce se întâmplă dacă îi dădea bărbatului un placebo. De data aceasta bărbatul s-a plâns că trebuie să fie ceva în neregulă cu prescripția, pentru că nu a eliminat complet dificultatea în respirație. Aceasta l-a convins pe doctor că mostra de drog era cu adevărat un medicament nou eficient pentru astm- până când a primit o scrisoare de la compania farmaceutica, prin care îl informau că în loc de noul medicament, îi trimiseseră din greșala un placebo! Evident, a fost entuziasmul neștiutor al doctorului pentru primul placebo, nu și pentru cel de-al doilea, care explica discrepanța.
Răspunsul remarcabil al bărbatului la medicația antiasmatică placebo poate fi din nou explicat prin incapacitatea fundamentală a minții de a distinge între o realitate imaginată si una reală. Omul a crezut că i se dăduse un medicament nou, puternic, pentru astm, iar această convingere a avut un efect fiziologic atăt de spectaculos asupra plămânilor săi, ca și cum i-ar fi administrat un medicament real. Achterberg a subliniat faptul că o influență puternica a avut-o atitudinea ușor diferită a doctorului (și poate limbajul trupului) în timpul administrării celor doua placebo, a fost destul să-l facă pe unul să funcționeze si pe celălalt nu.
Reiese limpede de aici că până și informația primită subliminal poate influența mult credințele și imaginile mintale care au un impact asupra sănătații noastre.
Se poate pune întrebarea câte medicamente au avut efect (sau nu au avut) din cauza atitudinii manifestate de medic în timp ce le administra.
sursa:Universul Holografic- Michael Talbot

sursa fotografiei: internet

Slăbirea prin hipnoză

Hipnoza beneficiază de un sprijin științific considerabil în privința eficienței ei pentru pierderea în greutate. Cea mai importantă este descoperirea făcută de mai multe studii care arată că hipnoza ajută în susținerea unei pierderi în greutate pe termen lung. Acest lucru este important, dat fiind că aproape toți indivizii obezi care slăbesc cu ajutorul tratamentelor non-hipnotice se îngrașă la loc. Pacienții care beneficiază de hipnoză se simt mai bine la sfârșitul tratamentului și pe termen lung, decât 75% care au avut parte de tratament fără hipnoză.

Sunt programate ședințe de terapie regulate pentru pacienții care au un exces de greutate. După aflarea unui scurt istoric psihologic, este explicat si administrat profilul inductței hipnotice. Pacientul învață și un exercițiu de autohipnoză care accentuează conceptul de a mânca respectând corpul. Odată ce este asigurată starea hipnotică, individul e instruit să aleagă o dietă variată. Este subliniat faptul că problema principală este cea a aportului total de calorii în relație cu activitatea fizică, și nu respectarea orbește a vreunui regim anume formulat.

Scopul este de a schimba relația persoanei cu propriul corp și de a o face să realizeze că lupta cu caloriile este menită doar să restrângă focalizarea. Se scoate în evidență și acceptarea responsabilității pentru propriul comportament alimentar.
Ideea principală din final este aceea că, în timp ce slăbesc și se pregătesc pentru o greutate normală, e obligatoriu ca oamenii să se reacomodeze cu propriul corp, astfel încât să fie gata să primească un nou trup și să realizeze că acest lucru va semăna cu întâlnirea unui prieten pierdut de multă vreme.

Programează-ți mintea pentru a slăbi

Știu că au fost multe momente în trecut când ai făcut tot posibilul să mănânci cumpătat, dar oricât te-ai străduit, n-a ținut. Și te-ai gândit probabil că e vina ta – dacă ai fi avut mai multă voință, n-ai fi acum supraponderal.
Prostii!
Adevărul este că e aproape imposibil să pui capăt unei obișnuințe doar cu ajutorul voinței – trebuie să-ți reprogramezi mintea. Cu programele potrivite, e ușor să faci ceea ce trebuie; dacă mintea ți-e condusă de programe greșite, e practic imposibil.
Hipnoza ajută mulți oameni să-și schimbe obsesiile de-o viață, și până și cea mai puternică dependență va ceda în fața unei reprogramări eficiente. Dar până nu încerci, s-ar putea să ți se pară că lucrurile stau altfel. În definitiv, dacă niște schimbări de durată se pot produce atât de rapid, doar dacă ai voință, de ce n-ai fost în stare să le faci în trecut?

Totul se reduce la o regulă psihologică simplă:
Imaginația ta este mult mai puternică decât voința.

Poți experimenta acum, imaginându-ți că ai în față prăjitura ta preferată(sau mâncarea ta preferată), gustoasă. Apoi, spune-ți cu toată voința că n-ai s-o mănânci. Imaginează-ți acum gustul glazurii de ciocolata topinduți-se pe limbă. Simți cum voința se inmoaie?
Apoi, imaginează-ți din nou că ai in față prăjitura (sau mâncarea ta )preferată. Imaginează-ți acum prăjitura acoperită cu viermi – niște viermi scârboși care se mișcă prin prăjitura ta. Simte mirosul respingător care vine de la viermi. Mai e prăjitura la fel de apetisantă?
Aceste lucruri demonstrează puterea imaginației în acțiune. De fapt, imaginația este cea datorită căreia iei cele mai bune decizii în legătură cu ce să mănânci. Într-un restaurant, când citești meniul, guști mental toate mâncărurile înainte să te hotărăști ce sa comanzi. Din acest motiv se străduiesc restaurantele să-și descrie mâncarea în termeni apetisanți. De exemplu, ce-ai prefera să mănânci în seara asta: „File de somon sotat și servit într-un sos delicat de lămâie” sau „Pește mort”?
Dacă ești supraponderal, nu e vina ta – este rezultatul firesc al programării tale mentale actuale, și nici o dietă, pilulă sau carte despre „Cum să…”, nu poate schimba acest lucru. Singura cale de a slăbi și de a rămâne suplu este să ajungi la subconștient și să-ți schimbi raportarea la mâncare pentru totdeauna.
Așadar,relaxează-te. Nu ești nebun(ă), nu ești distrus(ă) și nu ești o persoană incapabilă. Pur și simplu ți-ai creat niște obiceiuri proaste. Vestea bună este că odată ce vei învâța să-ți reprogramezi mintea, va fi foarte simplu să-ți creezi tipare noi de a gândi și acționa care îți va garanta succesul.