„Oamenii nu sunt prizonieri ai sorții, ci doar ai propriei minți”. Franklin D. Roosevelt
Prin folosirea hipnozei, este posibil să accesați cotloane ascunse ale minții pentru a descoperi sursa unui conflict si soluțiile la el. De asemenea, hipnoza ne ajută să plantăm în mintea subconștientă tipare de gânduri și idei care ne pot fi de folos, în loc să ne saboteze. Puterea hipnozei și a imageriei ghidate, constă in mare măsură, în faptul că ele comunică direct cu subconștientul. Lucruri uluitoare se pot întâmpla atunci când iți liniștești mintea. În această stare, poți să rescrii o parte a scenariului personal care stă, adeseori la rădăcina comportamentului auto-sabotor. Mai precis, prin hipnoză se pot realiza unele lucruri pur si simplu uimitoare.
Un fenomen medical care ne oferă o privire incitantă la controlul pe care mintea îl are asupra corpului este efectul placebo. Un placebo este orice tratament care nu are acțiune specifică asupra corpului, dar este dat fie pentru a fi pe plac unui pacient, fie ca un control într-un experiment. Adesea, in studiile pentru medicamente se folosesc ca placebo pilule de zahăr. Chiar operația chirurgicală a fost folosită ca placebo. În anii 50, angina pectorală, durerea frecventă în piept și în brațul stâng datorată scăderii fluxului sanguin spre inimă, era tratată, de obicei, chirurgical. Apoi, câțiva doctori au hotărât să facă un experiment. În loc să facă operația obișnuită, ei deschideau pacientul și apoi îl coseau simplu la loc. Pacienții care au primit imitația de operație au raportat exact la fel de multa ușurare ca și cei care au avut operația întreagă. Succesul operației false indică faptul că undeva adânc în noi, toți avem capacitatea de a controla angina pectorală. În afară de angina pectorală, s-a dovedit că răspund la tratamentul placebo migrenele, alergiile, febra, răceala obișnuită, acneea, astmul, negii, diferite tipuri de dureri, greața și răul de mare, ulcerele peptice, sindroamele psihice ca depresia și anxietatea, artritele reumatoide si degenerative, boala radiațiilor, Parkinson, scleroza multiplă și cancerul. În mod clar, acestea variază de la cele nu atât serioase până la cele care pun viața în pericol, dar chiar efectul placebo poate implica schimbări aproape miraculoase chiar și în cele mai proaste condiții ale pacientului. Sa luam exemplu, umilul neg. Negii sunt tumori mici care cresc pe piele, cauzate de un virus. Ei se vindecă extrem de ușor prin folosirea efectului placebo, lucru evident in numărul aproape infinit de ritualuri populare – ritualul fiind el însuși un fel de placebo. Lewis Thomas, președinte emerit la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center din New York, povestește despre un medic care îi scăpa pe pacienții săi de negi punând, pur si simplu, pe ei vopsea purpurie inofensivă. Eficacitatea unui placebo într-o circumstanță data variază de asemenea, larg. Depinde de mai mulți factori. Un factor care poate să afecteze eficacitatea unui placebo este metoda prin care este administrat. Injecțiile sunt în general percepute ca fiind mai puternice decât pilulele, deci administrarea unui placebo într-o injecție îi poate crește eficiența. La fel, capsulele sunt văzute adesea ca fiind mai eficiente decât tabletele și chiar mărimea, forma și culoarea unei pilule poate juca un rol. Un alt factor este atitudinea pe care medicul o transmite când prescrie placebo. Dr. David Sobel, un specialist în placebo de la Kaiser Hospital, California, relatează povestea unui doctor care trata un pacient cu astm, căruia îi era neobișnuit de greu să își mențină libere bronhiile. Doctorul a comandat o mostra dintr-un medicament nou și puternic la o companie farmaceutica, și i l-a dat bărbatului. În câteva minute, omul a manifestat o ameliorare spectaculoasă și a respirat mult mai ușor. Totuși, când a avut următorul atac, doctorul a hotărât să vadă ce se întâmplă dacă îi dădea bărbatului un placebo. De data aceasta bărbatul s-a plâns că trebuie să fie ceva în neregulă cu prescripția, pentru că nu a eliminat complet dificultatea în respirație. Aceasta l-a convins pe doctor că mostra de drog era cu adevărat un medicament nou eficient pentru astm- până când a primit o scrisoare de la compania farmaceutica, prin care îl informau că în loc de noul medicament, îi trimiseseră din greșala un placebo! Evident, a fost entuziasmul neștiutor al doctorului pentru primul placebo, nu și pentru cel de-al doilea, care explica discrepanța. Răspunsul remarcabil al bărbatului la medicația antiasmatică placebo poate fi din nou explicat prin incapacitatea fundamentală a minții de a distinge între o realitate imaginată si una reală. Omul a crezut că i se dăduse un medicament nou, puternic, pentru astm, iar această convingere a avut un efect fiziologic atăt de spectaculos asupra plămânilor săi, ca și cum i-ar fi administrat un medicament real. Achterberg a subliniat faptul că o influență puternica a avut-o atitudinea ușor diferită a doctorului (și poate limbajul trupului) în timpul administrării celor doua placebo, a fost destul să-l facă pe unul să funcționeze si pe celălalt nu. Reiese limpede de aici că până și informația primită subliminal poate influența mult credințele și imaginile mintale care au un impact asupra sănătații noastre. Se poate pune întrebarea câte medicamente au avut efect (sau nu au avut) din cauza atitudinii manifestate de medic în timp ce le administra. sursa:Universul Holografic- Michael Talbot
Hipnoza beneficiază de un sprijin științific considerabil în privința eficienței ei pentru pierderea în greutate. Cea mai importantă este descoperirea făcută de mai multe studii care arată că hipnoza ajută în susținerea unei pierderi în greutate pe termen lung. Acest lucru este important, dat fiind că aproape toți indivizii obezi care slăbesc cu ajutorul tratamentelor non-hipnotice se îngrașă la loc. Pacienții care beneficiază de hipnoză se simt mai bine la sfârșitul tratamentului și pe termen lung, decât 75% care au avut parte de tratament fără hipnoză.
Sunt programate ședințe de terapie regulate pentru pacienții care au un exces de greutate. După aflarea unui scurt istoric psihologic, este explicat si administrat profilul inductței hipnotice. Pacientul învață și un exercițiu de autohipnoză care accentuează conceptul de a mânca respectând corpul. Odată ce este asigurată starea hipnotică, individul e instruit să aleagă o dietă variată. Este subliniat faptul că problema principală este cea a aportului total de calorii în relație cu activitatea fizică, și nu respectarea orbește a vreunui regim anume formulat.
Scopul este de a schimba relația persoanei cu propriul corp și de a o face să realizeze că lupta cu caloriile este menită doar să restrângă focalizarea. Se scoate în evidență și acceptarea responsabilității pentru propriul comportament alimentar. Ideea principală din final este aceea că, în timp ce slăbesc și se pregătesc pentru o greutate normală, e obligatoriu ca oamenii să se reacomodeze cu propriul corp, astfel încât să fie gata să primească un nou trup și să realizeze că acest lucru va semăna cu întâlnirea unui prieten pierdut de multă vreme.
Știu că au fost multe momente în trecut când ai făcut tot posibilul să mănânci cumpătat, dar oricât te-ai străduit, n-a ținut. Și te-ai gândit probabil că e vina ta – dacă ai fi avut mai multă voință, n-ai fi acum supraponderal. Prostii! Adevărul este că e aproape imposibil să pui capăt unei obișnuințe doar cu ajutorul voinței – trebuie să-ți reprogramezi mintea. Cu programele potrivite, e ușor să faci ceea ce trebuie; dacă mintea ți-e condusă de programe greșite, e practic imposibil. Hipnoza ajută mulți oameni să-și schimbe obsesiile de-o viață, și până și cea mai puternică dependență va ceda în fața unei reprogramări eficiente. Dar până nu încerci, s-ar putea să ți se pară că lucrurile stau altfel. În definitiv, dacă niște schimbări de durată se pot produce atât de rapid, doar dacă ai voință, de ce n-ai fost în stare să le faci în trecut?
Totul se reduce la o regulă psihologică simplă: Imaginația ta este mult mai puternică decât voința.
Poți experimenta acum, imaginându-ți că ai în față prăjitura ta preferată(sau mâncarea ta preferată), gustoasă. Apoi, spune-ți cu toată voința că n-ai s-o mănânci. Imaginează-ți acum gustul glazurii de ciocolata topindu-ți-se pe limbă. Simți cum voința se înmoaie? Apoi, imaginează-ți din nou că ai in față prăjitura (sau mâncarea ta )preferată. Imaginează-ți acum prăjitura acoperită cu viermi – niște viermi scârboși care se mișcă prin prăjitura ta. Simte mirosul respingător care vine de la viermi. Mai e prăjitura la fel de apetisantă? Aceste lucruri demonstrează puterea imaginației în acțiune. De fapt, imaginația este cea datorită căreia iei cele mai bune decizii în legătură cu ce să mănânci. Într-un restaurant, când citești meniul, guști mental toate mâncărurile înainte să te hotărăști ce sa comanzi. Din acest motiv se străduiesc restaurantele să-și descrie mâncarea în termeni apetisanți. De exemplu, ce-ai prefera să mănânci în seara asta: „File de somon sotat și servit într-un sos delicat de lămâie” sau „Pește mort”? Dacă ești supraponderal, nu e vina ta – este rezultatul firesc al programării tale mentale actuale, și nici o dietă, pilulă sau carte despre „Cum să…”, nu poate schimba acest lucru. Singura cale de a slăbi și de a rămâne suplu este să ajungi la subconștient și să-ți schimbi raportarea la mâncare pentru totdeauna. Așadar, relaxează-te. Nu ești nebun(ă), nu ești distrus(ă) și nu ești o persoană incapabilă. Pur și simplu ți-ai creat niște obiceiuri proaste. Vestea bună este că odată ce vei învăța să-ți reprogramezi mintea, va fi foarte simplu să-ți creezi tipare noi de a gândi și acționa care îți va garanta succesul.
Aceasta dovedește de ce „voința” nu există de fapt! Dacă ai insomnie, știi deja că „cu cât te străduiești mai mult să adormi, cu atât mai mult nu poți. Când ai de-a face cu subconștientul, regula este IA-L CU BINIȘORUL. Aceasta înseamnă că trebuie să te străduiești să construiești așteptări mentale pozitive în legătură cu problema ta. Dacă crezi că se poate rezolva, chiar se poate rezolva. Pe măsura ce iți crește încrederea în subconștient, înveți să lași lucrurile „să se petreacă de la sine”, în loc să încerci să le controlezi într-un anumit fel. Subconștientul poate fi convins, dar nu poate fi forțat fără să opună rezistență.
Încă de ceva timp, medici reputați, au admis că un mare procentaj din afecțiunile oamenilor sunt mai curând funcționale decât organice. Aceasta înseamnă că funcționarea unui organ sau a unei părți a corpului este tulburată de reacția sistemului nervos la ideile negative care sălășluiesc în subconștient. Nu vreau să spun că oricare om care acuză o afecțiune oarecare are și o afecțiune emoțională sau este nevrotic. Există afecțiuni provocate de germeni, paraziți, viruși și alte lucruri care atacă organismul omului. Însă suntem cu toții o minte într-un corp și cele două componente nu pot fi separate. Afecțiunile psihosomatice sunt o realitate și majoritatea dintre noi ne dăm seama că stresul prelungit poate să aibă de asemenea un impact negativ asupra sănătății.
Cu cât se păstrează mai mult timp o idee, cu atât mai mare este opoziția la înlocuirea ei cu alta nouă Din momentul în care o idee a fost acceptată, tinde să se păstreze. Cu cât se păstrează mai mult, cu atăt mai mult tinde să devină un obicei fix de gândire. Așa se formează obiceiurile de acțiune, atăt cele bune cât și cele rele. Mai întâi există gândul și pe urmă acțiunea. Este evident că dacă vrem să ne schimbăm acțiunile, trebuie să începem prin a ne schimba gândurile. Acceptăm anumite lucruri ca fiind adevarate. Unii oameni cred că atunci când au momente critice în viața lor, trebuie să bea un tranchilizant, sau altceva pentru a-și calma nervii și poate lucra mai departe eficient. Nu este deloc corect, dar ideea asta există și reprezintă un obicei fix de gândire și va exista o puternică opoziție la încercarea de a o înlocui cu o idee corectă. Indiferent cât de fixă ar fi o idee sau cât de mult timp a stat în mintea noastră, poate fi schimbată prin autohipnoză, prin autosugestie sau prin alte mijloace.
Creierul și sistemul nervos răspund numai la imaginile mentale. Nu contează dacă imaginile sunt autoinduse sau provin din lumea exterioară. Imaginea mentală formată devine proiectul și subconștientul folosește toate mijloacele pentru îndeplinirea planului. Îngrijorarea este o formă de programare a imaginii a ceea ce nu ne dorim. Însă subconștientul acționează pentru împlinirea situației reprezentate de imagine. „De ce ți-e frică nu scapi”. Mulți oameni suferă de anxietate cronică, aceasta reprezentând pur și simplu așteptarea mentală subconștientă că se va întâmpla ceva îngrozitor. Pe de altă parte, cu toții cunoaștem oameni care par să aibă o atingere „magică”. Viața pare să reverse asupra lor toate lucrurile bune, aparent fără nici un motiv anume și ii numim „norocoși”. Ceea ce pare să fie noroc este, în realitate, așteptarea mentală pozitivă, credința foarte solidă că succesul este binemeritat. Devenim ceea ce gândim. Sănatatea fizică depinde în mare măsură de așteptările noastre mentale .
Medicii recunosc că dacă un pacient se așteaptă să nu se însănătoșească, să rămână neputincios, paralizat, neajutorat, chiar să moară, boala care poate să ducă la aceste rezultate tinde să-și facă apariția.
Acesta este un aspect în care hipnoza poate să devină instrumentul pentru înlăturarea deznădejdii și atitudinii negative și pentru întipărirea unor așteptări pozitive și pline de speranțe- așteptări legate de o stare înfloritoare și de sănătate, care tind să se realizeze.
Există o regulă pe care e foarte important să o știi atunci când nu îți găsești o explicație la reacția ta sau la comportamentul altor persoane: rațiunea este înfrântă ușor de imaginație. Acesta este motivul pentru care unele persoane se reped orbește în acțiuni sau situații lipsite de orice urmă de rațiune. Crimele violente generate de gelozie sunt aproape întotdeauna cauzate de o imaginație bogată.
Majoritatea dintre noi ne simțim superiori celor care au fost înșelați și își pierd economiile bazându-se pe încrederea unor șarlatani. Ne putem da seama cu foarte mare ușurință că imaginația acestor oameni le-a înfrânt judecata. Însă suntem și noi adeseori orbi la propriile superstiții și prejudecăți lipsite de orice logică.
Orice idee însoțită de emoții puternice, de exemplu, frică, ură, dragoste, de regulă nu poate fi schimbată prin intervenția rațiunii. Prin utilizarea hipnozei, putem forma imagini la nivelul subconștientului, care este mintea senzorială, apoi putem schimba și corecta ideile vechi. Această regulă se mai numește și legea conflictului. Formulată cu alte cuvinte, De câte ori apare un conflict între imaginație și logică, întotdeauna învinge imaginația.
În categoria cuvintelor care ucid sunt incluse, pe lângă calomnie, defăimare, iatrogeniile și obsesia îmbătrânirii. Iatrogeniile sunt boli sau suferințe psihice induse prin limbajul medical. Este o mare imprudență să spui unui pacient suspectat de o boală gravă: „In 6 luni mori!”, celor cu o posibilă suferință oncologică , sau: „În 6 luni vei ajunge în cărucior!”, celor care sunt suspectați de scleroză în plăci. Mai întâi, ceea ce se spune este neadevărat. Nimeni nu este Dumnezeu să poată da o astfel de sentință. Orice boala poate avea o evoluție imprevizibilă, inclusiv o remisiune spontană. În al doilea rând, astfel de sentințe au ca efect blocarea sistemului imunitar prin stresul generat, și îl privează pe bolnav de resursele lui naturale de apărare în fața bolii. De ce ideea de îmbătrânire ne poate chiar îmbătrâni? Pentru că, devenită o obsesie, ne însușim și energia specifică îmbătrânirii, mai propriu spus, pierdem energia specifică vârstei tinere. De aceea , psihologii ne sfătuiesc să evităm aniversările și să ne sărbătorim doar zilele onomastice. Se spune despre Napoleon că ar fi scos din vocabularul său expresia „Nu pot”. Posibil, dar nu pentru că s-ar fi temut de energia acesteia, ci pentru a lăsa supușilor impresia că este atotputernic, că poate face orice vrea. Recomandarea unor psihologi de a evita și noi această sintagmă, este motivata tocmai de blocarea energiei subsidiare. Iată câteva sfaturi pertinente: -Să nu insultăm pe nimeni. Dacă o facem e si paguba noastră. -Nu te desconsidera pe tine însuți. Cea ce crezi despre tine, acel ceva devii. -Iubește-te mai întâi pe tine însuți și apoi pe ceilalți. Cine nu se poate iubi pe sine nu-i poate iubi nici pe alții. – Nu-ți atribui epitete negative: „sunt idiot”, „sunt incapabil”. – Nu-ți vorbi de rău copii și părinții. Aici cred că greșim cu toții. Credem ca îi mobilizăm criticându-i aspru. În realitate, trimitem energii negative și îi descurajăm. Se știe că blestemele părinților adresate copiilor le fac mult rău. Este același mecanism ca mai sus. Așadar, cuvintele, emoțiile, sentimentele, acțiunile, filmele etc. cu conținut negativ, pot fi mereu nocive pentru sănatatea noastră pentru că: -au o frecvență joasă; -atrag după sine energiile de același fel, adică pe cele joase; -devin un atac energetic și pentru sine, și pentru cei cărora le sunt adresate, perturbând energia de câmp a tuturor; -câmpul de energie înseamnă unde, iar acestea se împrăștie ca un nor în jurul nostru. Este comparat cu un nor de viespi iritate care ne înconjoară și ne înțeapă. Sursa: Creierul și mintea universului- Dumitru Constantin Dulcan
