Un diagnostic de cancer nu schimbă doar corpul. El poate schimba felul în care o persoană se privește pe sine, relațiile cu cei apropiați, sentimentul de siguranță, planurile de viitor și chiar sensul pe care îl atribuie propriei vieți.
În acest context, psiho-oncologia oferă un spațiu în care dimensiunea psihologică a bolii poate fi înțeleasă și susținută. În România, psiho-oncologia este recunoscută ca un domeniu interdisciplinar al psihologiei, care include servicii destinate pacienților oncologici și intervenții asupra dimensiunilor fizice, psihologice, sociale și spirituale ale calității vieții.
Ce este psiho-oncologia?
Psiho-oncologia se află la întâlnirea dintre psihologie și oncologie. Ea urmărește să ofere suport persoanei care trece prin experiența cancerului, indiferent dacă se află la începutul diagnosticului, în timpul tratamentului sau într-o perioadă de recuperare și adaptare după tratament.
Experiența oncologică poate aduce numeroase reacții emoționale: teamă, anxietate, furie, tristețe, neputință, vinovăție, nesiguranță sau sentimentul pierderii controlului.
Uneori, persoana nu știe cum să vorbească despre ceea ce simte. Alteori, încearcă să fie puternică pentru familie și ajunge să își ascundă propriile emoții. Pentru unii oameni, cel mai greu moment nu este diagnosticul în sine, ci perioada de după, când apare întrebarea: „Cum voi trăi de acum înainte?”
Psihoterapia poate deveni un spațiu în care aceste întrebări pot fi explorate fără judecată.
Emoțiile și cancerul, o relație care merită înțeleasă cu nuanță
Relația dintre psihic, stres, emoții și sănătate este un domeniu important de cercetare. Există mecanisme biologice prin care stresul cronic și răspunsurile psihofiziologice pot influența organismul, iar cercetarea din psihoneuroimunologie și psiho-oncologie continuă să studieze aceste interacțiuni.
Totuși, este important să nu transformăm această relație într-o afirmație simplistă precum „emoțiile negative provoacă cancerul”.
O persoană nu trebuie făcută să se simtă vinovată pentru boala sa. Nu este responsabilitatea pacientului să își găsească o „emoție vinovată” care ar explica diagnosticul.
În schimb, putem privi omul în întregime.
Corpul și psihicul nu există separat. O boală gravă poate influența profund viața emoțională, iar stresul, frica, anxietatea, relațiile și modul în care persoana își construiește sensul în jurul experienței bolii pot influența felul în care aceasta trăiește perioada oncologică.
Aceasta este una dintre perspectivele importante ale psiho-oncologiei.
Cu ce poate ajuta psihoterapia în cancer?
Psihoterapia nu înlocuiește tratamentul oncologic și nu promite vindecarea cancerului prin intervenții psihologice. Rolul ei este diferit: să sprijine persoana în procesul psihologic prin care trece în contextul bolii.
În terapie pot fi abordate, de exemplu:
- anxietatea și atacurile de panică;
- frica asociată diagnosticului;
- teama de recidivă;
- tristețea și pierderile asociate bolii;
- furia și sentimentul de nedreptate;
- vinovăția;
- sentimentul de neputință;
- dificultățile de adaptare la schimbările corporale;
- relația cu propriul corp;
- dificultățile de comunicare cu familia;
- modificarea relației de cuplu;
- traumă asociată unor experiențe medicale dificile;
- schimbarea identității și a imaginii de sine;
- pierderea sensului sau nevoia de a găsi un nou sens;
- dificultățile emoționale apărute după finalizarea tratamentului.
Uneori, persoana are nevoie pur și simplu de un loc în care să poată spune ceea ce nu reușește să spună nimănui.
Psiholog pentru pacienți oncologici: când poate fi util sprijinul?
Nu este necesar ca o persoană să ajungă într-o stare psihologică severă pentru a beneficia de sprijin.
Un psiholog cu pregătire relevantă poate fi alături de pacient în diferite momente ale experienței oncologice: după aflarea diagnosticului, înaintea unei intervenții, în timpul tratamentului, în perioadele de incertitudine, în etapa de recuperare sau atunci când apare teama de recidivă.
Sprijinul psihologic poate fi important și pentru aparținători. Familia trece, la rândul ei, printr-o experiență dificilă. Partenerul, părinții sau copiii unei persoane diagnosticate cu cancer pot avea nevoie de un spațiu în care să își proceseze propria teamă, neputință și durere.
Nu trebuie să fii puternic tot timpul
Una dintre cele mai apăsătoare așteptări pe care le poate simți o persoană cu cancer este aceea de a fi permanent „puternică”.
Dar a fi puternic nu înseamnă să nu plângi.
Nu înseamnă să nu îți fie frică.
Nu înseamnă să nu fii furios.
Și nu înseamnă să trebuiască să găsești mereu partea pozitivă a unei experiențe dureroase.
Uneori, sănătatea psihologică începe tocmai atunci când omul își permite să recunoască sincer ceea ce simte.
Psihoterapia poate oferi acest spațiu de acceptare și de explorare.
Corp, emoții și sens
Experiența cancerului poate aduce o confruntare profundă cu vulnerabilitatea, limitele corpului și propria mortalitate.
Pentru unele persoane, boala generează întrebări existențiale pe care nu și le-au pus niciodată înainte:
Ce este important pentru mine? Ce vreau să schimb? Ce am amânat? Cine sunt eu dincolo de boală? Cum vreau să îmi trăiesc viața?
Aceste întrebări nu au răspunsuri standard.
Psihoterapia nu oferă răspunsul în locul persoanei, ci poate crea cadrul în care aceasta își poate găsi propriile răspunsuri.
O abordare care privește omul, nu doar diagnosticul
În lucrul psihologic cu persoanele oncologice, nu este nevoie să reducem omul la diagnosticul său.
În spatele cuvântului „cancer” există o persoană cu o istorie, cu relații, cu frici, cu pierderi, cu resurse, cu dorințe și cu o anumită poveste de viață.
De aceea, abordarea mea este orientată către omul în întregime și către felul în care experiența bolii se întâlnește cu propria sa istorie emoțională și personală.
Cred că putem vorbi despre emoții și cancer fără a culpabiliza pacientul și fără a transforma psihoterapia într-o promisiune de vindecare medicală.
Putem vorbi despre stres, traumă, relații, frică, sens și felul în care omul își trăiește corpul.
Putem vorbi despre lucrurile care au rămas nespuse.
Și, mai ales, putem crea un spațiu în care persoana să nu fie nevoită să treacă singură prin toate acestea.
Psihoterapie și suport psihologic pentru persoane diagnosticate cu cancer
Dacă treci printr-o experiență oncologică și simți că emoțiile, frica, anxietatea sau schimbările aduse de boală au devenit greu de gestionat, sprijinul psihologic poate reprezenta un spațiu important de susținere.
Cancerul este o experiență care afectează corpul, dar omul care trece prin ea are nevoie să fie văzut în întregimea lui: cu corp, emoții, relații, identitate și sens.
Psihoterapia poate fi un loc în care toate aceste dimensiuni pot fi aduse în discuție, cu respect, fără judecată și fără promisiuni nerealiste.